Prima paginaArticoleDe vorba cu avocatii de litigii ai saa despre activitatea lor cotidiana si ce au invatat din experientele profesionale anterioare – de la cauza la efect, trecand prin avocatura de litigii cu succes

De vorba cu avocatii de litigii ai SAA despre activitatea lor cotidiana si ce au invatat din experientele profesionale anterioare – De la cauza la efect, trecand prin avocatura de litigii cu succes

1. Avocatul de bara, intre ego si umilitate

Ne-am propus cu aceasta ocazie sa tratam aspecte de practica din viata cotidiana a avocatului care activeaza in domeniul avocaturii de instanta (solutionarii disputelor), spre a releva in ce masura avocatul are un rol in obtinerea rezultatului urmarit de catre clientul sau. Astfel, in cele ce urmeaza, vom incerca sa aratam viziunea noastra asupra modalitatii in care avocatul ar putea sa controleze ceea ce, in concret, este de necontrolat sau greu de controlat - procesul civil - si asupra modului in care cu multa munca, abilitate, sprit anticipativ si spontaneitate poti schimba soarta unui proces.

De la bun inceput, vrem sa punctam faptul ca ne-am angajat sa dezbatem un subiect extrem de vast si ofertant  si prin urmare, suntem constienti ca vom putea atinge numai o mica parte dintre aspectele utile si de interes, caci de ar fi sa scriem despre tot, nu numai ca nu le stim pe toate, dar multe alte zeci de pagini nu ar fi de ajuns pentru a epuiza subiectul. De asemenea, suntem pe deplin constienti si ca subiectele abordate nu vor putea fi analizate din toate unghiurile, spre a fi spune, cu adevarat, ca am inchis un subiect.

Punctul de plecare in expunerea ideilor este un citat al unei carti, avand, mai degraba, un subiect ce tine de spiritualitate[1] decat un subiect juridic sau adiacent acestui domeniu, legatura cu avocatura de litigii venind din faptul ca autorul se refera la o aplicatie a legii cauzalitatii in procesul de sustinere a unei cauze in fata unei Instante de judecata.

Referindu-se la sustinerea cauzei in fata instantei de judecata autorul apreciaza ca a pleda in fata Instantei de judecata este, in sine, un simplu efect, drept pentru care acela care presteaza aceasta activitate nu trebuie sa manifeste niciun fel de ego prin a sustine ca a castigat cauza in care a pledat. Concluzioneaza autorul ca efectele vin in mod natural, asemenea cursului apei, or apa nu spune ca curge la vale, ci o face intr-un mod natural, logic, implicit, fara niciun fel de dubiu, fara greutate si fara niciun fel de indoiala[2].

Fiind inca departe de acea intelepciune care sa ne permita a intelege pe deplin limitele misiunii noastre, asemeni autorului mai sus mentionat, in cele ce urmeaza  vom incerca sa vedem cum anume ar putea avocatul sa contribuie la producerea de efecte (a se citi, la obtinerea de solutii) in sensul urmarit de client. Pentru a analiza acest aspect, ne propunem sa trecem in mod sumar prin diferite aspecte de practica avocatiala, care ne framanta existenta profesionala in mod cotidian.

Fireste ca prezenta expunere este marcata de subiectivismul autorilor, insa credem cu convingere ca multi colegi de breasla se vor regasi, macar in parte, in gandurile noastre.

Pentru evitarea oricarui dubiu, atunci cand ne vom referi la "avocat" in cuprinsul prezentei, vom avea in vedere avocatul pledant, avocatul de bara sau practicianul in activitatea de litigii. Pretuim in egala masura munca colegilor nostri din zona de consultanta, care prin sclipirea si efortullor fac ca lucrurile sa mearga in economie si societate, insa data fiind experienta noastra practica, nu suntem in masura in acest moment sa emitem opinii asupra acestei parti a activitatii de avocatura.

2. Avocatura de litigii si aspecte cotidiene de practica pe care le gasim de interes

2.1. Lipsa premiselor care sa permita avocatului a face prognosticuri. Avocatura de instanta e, cel putin in parte, o loterie

Incepem prin a antama in mod direct acele aspecte de practica avocatiala care, asa cum spuneam mai sus, ne framanta existenta profesionala in mod cotidian, urmand sa evidentiem si eventuale solutii pe care le gasim pentru a contracara aceste provocari ale avocaturii de litigii, obiectivul nostru fiind atins prin simplul fapt de a fi deschis dialogul cu privire la aceste aspecte.

De cele mai multe ori cand avocatul pledant pleaca la lupta, nu stie daca va pierde sau va castiga litigiul in care se angajeaza. Afirmatia este valida indiferent care e situatia de fapt si de drept, pentru ca pe parcurs intervin o serie de variabile, ce tin de client, de adversar sau de instanta de judecata si astfel, orice calcul ar putea fi dat peste cap.

In aceste conditii, e mai dificil sa dai un prognostic optimist. A devenit deja practica uzuala sa plasam sansele de castig si pierdere la nivelul a 50% - 50%, in ipoteza in care ni se solicita opinii in acest sens. Cateodata, ne facem curaj si indraznim sa spunem ca sansele de castig sunt mai mari decat cele de a pierde litigiul. Sutem constienti ca o astfel de afirmatie da aripi clientului.

2.2. Sa ne intemeiem pe practica (daca putem)

Prin insasi structura istorica a sistemului de drept roman si apartenenta sa la sistemul de drept roman-germanic, dreptul roman prezinta o serie de caracteristici comune tuturor sistemelor de drept din bazinul de civilizatie amintit, iar jurisprudenta, cu titlu de principiu, nu este izvor de drept in sistemul nostru de drept. Prin urmare, in sistemul de drept roman rolul jurisprudentei este unul derivat[3], respectiv acela de a "traduce" legea, de a interpreta si de a organiza aplicarea ei la fiecare speta in parte.

In acest sens sunt de retinut dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei si dispozitiile art. 73 din Constitutia Romaniei, din care rezulta ca in sistemul de drept roman legea este izvor de drept prin excelenta. In materie civila, dispozitiile art. 1 alin. (1) Cod civil stabilesc faptul ca izvoarele dreptului civil sunt legea, uzantele si principiile generale ale dreptului. In acelasi sens statueaza si prevederile din alte ramuri de drept, cu diferite specificitati – pentru a da un singur exemplu, in materia dreptului fiscal, foarte aproapiata noua, este recunoscuta calitatea de izvor de drept si deciziilor CJUE, din perspectiva regimului TVA.

Fireste ca sunt excluse din aceasta discutie hotararile/ deciziile judecatoresti cu caracter de indrumare si/sau care au forta obligatorie pentru cazurile similare ce se vor judeca in viitor: deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile unei legi, hotararile prealabile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in solutionarea recursului in interesul legii.

Prin urmare, fara a absolutiza, vasta majoritate a hotararilor judecatoresti pe care avocatul le obtine in reprezentarea clientilor sai au o valoare relativ redusa, cand vine vorba de posibilitatea ca respectivele hotarari sa fie un fundament eficace pentru a se solicita solutionarea in acelasi mod a unei cauze similare.

Cu toate acestea, avocatului nu ii lipsesc parghiile sau argumentele pentru a convinge Instanta de judecata sa priveasca intr-un mod mai profund semnificatia existentei unei jurisprudente constante a instantelor sub un anumit aspect, intrucat a ignora o jurisprudenta constanta inseamna a aduce atingere principiului securitatii raporturilor juridice.

Acest loc subsidiar al jurisprudentei in sistemul izvoarelor de drept genereaza, asadar, o lipsa de previzibilitate in ceea ce priveste rezultatele activitatii de reprezentare si, respectiv, in ceea ce priveste posibilitatea avocatului de a se intemeiat pe un a priori, atunci cand preia un nou mandat de reprezentare, ce vizeaza o speta similara altora, deja abordate in practica profesionala a respectivului avocat.

Fara a face o apologie a necesitarii regandirii rolului jurisprudentei in cadrul izvoarelor de drept, intrucat pericolul ca judecatorul sa fie creator de drept este unul care consideram ca ar trebui sa fie privit cu atentie sporita de toti practicienii dreptului si nu numai de avocati, amintim opinia nuantata a lui Rene David, care preciza, cu privire la izvoarele dreptului in sistemul de drept romano-germanic faptul ca "in familiile de drept romano-germanic, rolul jurisprudentei nu poate fi precizat, decat in relatie cu cel al legii si, in acest sens, rolul creator al jurisprudentei se disimuleaza intotdeauna sau aproape intotdeauna in spatele aparentei interpretarii legii".

Prin urmare, chiar daca nu este izvor de drept, jurisprudenta poate fi valorificata in mod profesionist de catre avocat, chiar daca nu prin simpla invocare, ci prin realizarea unei linii de argumentatie care, analizand solutia jurisprudentiala in raport de prevederea legala aplicabila, sa conduca la solutia interpretativa favorabila clientului, aleasa si intr-un litigiu anterior. In aceasta modalitate, dupa cum retine si Rene David, avocatul disimuleaza rolul creator al jurisprudentei in spatele unei aparente de interpretari a legii.

2.3. Sa ne cream conditii pentru a judeca si pentru a fi judecati in mod profesionist. Importanta dezbaterilor orale

O alta cauza de neliniste profesionala pe care o identificam este aceea privitoare la modalitatea concreta (operational tehnica) in care se realizeaza accesul la instanta de judecata si cadrul in care se desfasoara nu numai activitatea judecatorilor si a avocatilor, dar si dialogul profesional dintre magistrat si avocat.

Mai precis, discutam despre aspectele tehnice si organizatorice privind incarcarea rolului instantelor, modalitatea concreta de desfasurare a sedintei de judecata (limitarea concluziilor orale ale avocatului, faptul de a nu oferi posibilitate consultarii dosarului, in raport de considerente organizatorice, limitarea studiului dosarului in arhiva la 15 minute, refuzul de a utiliza tehnologii moderne pentru desfasurarea sedintelor de judecata/ audierea martorilor etc.), dar si despre facilitatile salii de judecata si ale sediului instantei, pentru judecatori, pe de o parte, si pentru avocati, pe de alta parte.

Din pacate, desi suntem in anul 2021, tehnologia a luat maxim avant, iar viata noastra este din ce in ce mai confortabila, cateodata, la unele instanteni se intampla sa nu avem acces nici la cele mai elementare conditii de desfasurare a activitatii in incinta instantelor judecatoresti, ceea ce isi lasa impresia unui regres in timp.

Nici conditiile in care magistratul isi desfasoara activitatea nu sunt straine a influenta acel confort si echilibru necesar pentru a imprima profunzime in analiza si idei si limpezime rationamentului logico-juridic. Am observat in ultimii ani diferite postari publice, venind de la magistrati sau de la personal auxiliar al instantelor judecatoresti, prin care ni se prezinta incintele in care se desfasoara activitatea cotidiana a judecatorilor. Nu spunem ca prin oferirea unor astfel de conditii se manifesta o lipsa de consideratie fata de om, insa ca natiune, trebuie sa facem eforturi pentru a oferi conditii care sa respecte intr-o mai mare masura drepturile omului- caci cum poate un judecator sa pronunte hotarari conform jurisprudentei CEDO (pe care noi, avocatii, o invocam, din perspectiva respectarii drepturilor omului), cand chiar respectarea acestor drepturi ale magistratului judecator este oarecum iluzorie?

Pe de alta parte, in cursul anului 2020, in context de pandemie, am asistat la anumite evolutii pe care daca nu toti, cei mai multi dintre avocati le saluta – distribuirea cauzelor pe intervale orare, accesul la dosarul electronic, determinarea unor reguli in temeiul carora se realizeaza accesul la studierea dosarului inainte de strigarea cauzei, transmiterea actelor de procedura la dosarul cauzei prin e-mail. Toate aceste chestiuni aduc justitia cu un pas mai aproape de epoca in care traim si o fac mai accesibila pentru parti si justitiabili.

Aceeasi perioada insa ne-a aratat ca orice pas inainte vine la pachet si cu dezavantaje inerente– de exemplu, incarcarea rolului instantelor coroborata cu distribuirea cauzelor pe intervale orare face adeseori ca avocatului sa ii fie limitate concluziile la cateva minute (chiar si doua-trei minute), aceasta pentru ca instantele aloca un interval de 30 de minute pentru judecarea a sase cauze.

Putem spune in aceste conditii ca sustinerile si argumentele Partii au fost intr-adevar, "auzite", de catre Instanta - asa cum impune CEDO, cu titlu de conditie esentiala in asigurarea dreptului la un proces echitabil (a se vedea in acest sens si Hotararea din 28 iunie 2005, a CEDO, Virgil Ionescu impotriva Romaniei, paragraful 44, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006)?

Noi consideram ca nu s-ar putea aprecia in acest sens. Chiar daca sub auspiciile Noului Cod de Procedura Civila, faza scrisa (prealabila) si sustinerile/argumentele scrise ale Partilor au dobandit un rol mai important, oralitatea, comunicarea in mod direct si nemijlocit cu instanta de judecata si posibilitatea veritabila a existentei unor dezbateri, a unor interpelari, sunt esentiale in asigurarea dreptului la un proces echitabil. In aceste conditii, alocarea a 2-3 minute pentru a sustine concluzii orale reprezentantului unei Parti si a altor 2-3 minute reprezentantului celeilalte Parti nu permite declansarea unor veritabile dezbateri.

De punctat in acest sens este si faptul ca CEDO vorbeste despre necesitatea ca sustinerile si punctul de vedere al Partii sa fie "auzite" de judecator, iar nu citite sau receptate, iar in sensul jurisprudentei CEDO posibilitatea de a avea un contact nemijlocit cu judecatorul - care sa poata vedea, sa poata intreba, sa poata aprecia, sa poata solicita explicatii - este fundamental in asigurarea respectarii art. 6 din Conventie.

Avocatul este insa nevoit sa caute si sa gaseasca solutii pentru a atenua efectele unor astfel de limitari si a servi cat mai bine interesul clientului sau. Unii dintre noi isi concep de la bun inceput concluzii, in asa fel incat sa nu depaseasca 2-3-4 minute. Altii dintre noi au indrazneala de a incerca sa forteze limitele acelor cateva minute prin calitatea concluziilor din prima parte a expunerii lor, care pot face ca magistratului sa ii fie stimulat interesul pentru finalul concluziilor. Altii insa au ajuns sa solicite judecarea in lipsa, cu depunerea de concluzii scrise sau sa puna concluzii exclusiv asupra petitelor si cheltuielilor de judecata.

2.4. Clientul nostru - partenerul nostru, dar nu intotdeauna

Sunt si situatii, bine ca sunt, totusi, putine, in care chiar clientul ingreuneaza activitatea de reprezentare a avocatului. Astfel, sunt situatii cand clientul evita sau omite, uneori cu buna stiinta, sa ne ofere informatii complete asupra circumstantelor cauzei sau nu ne pune la dispozitie tot materialul documentar relevant.

Intr-un astfel de caz, putem constata ulterior, ca situatia de fapt care ne-a fost prezentata, si pe care am prezentat-o cat de convingator am putut, prin cererea de chemare in judecata – de exemplu - este semnificativ diferita de cea reala (cea dovedita sau cea care poate fi dovedita). Aceasta situatie este complet inoportuna si ne creeaza nu numai o indoiala, dar si un anumit tremur al constiintei profesionale, putand, in functie de circumstante, sa ridice inclusiv probleme sub aspectul credibilitatii avocatului.

De aceea, spunea un avocat de litigii binecunoscut, a carui permisiune nu o avem pentru a ii face cunoscuta identitatea, unul dintre cele mai importante aspecte ce conduc la succes in activitatea avocatului de litigii este cunoasterea clientului – asadar, o chestiune complet separata de activitatea strict profesionala, care se apropie mai degraba de acea chimie absolut necesara, intemeiata pe incredere intre avocat si client.

3. Primii pasi in preluarea mandatului de reprezentare – Sa fim rigurosi si proactivi de la inceput! Despre cum a nu planui inseamna, de fapt, a planui sa esuezi

Organizarea si planificarea sunt, in activitatea de litigii, aspecte esentiale si, dupa cum am antamat mai sus, asigurarea unui cadru corespunzator de preluare a proiectului si primii pasi ce urmeaza preluarii unui mandat sunt extrem de importanti.

Un prim aspect care genereaza acea coeziune absolut necesara intre avocat si client este dat de cunoasterea clientului si de acea incredere pe care trebuie sa se fundamenteze activitatea de reprezentare, aspecte mentionate si mai sus.

In continuare, dialogul si intelegerea obiectivului clientului si, respectiv, clarificarea situatiei de fapt, constituie temelia activitatii de reprezentare.

Odata creata aceasta metafizica a intelegerii clientului, colectarea probelor necesare in dovedirea pretentiilor clientului si organizarea acestora este un pas a carei importanta, o cunoastem, cei mai multi dintre noi, inca din perioada stagiaturii.

De multe ori, in acest proces de colectare a probelor, avocatul poate constata faptul ca pozitia procesuala a clientului presupune dovedirea unor chestiuni, care nu se circumscriu inscrisurilor puse la dispozitia sa de catre client (spre exemplu, atunci cand o areo componenta tehnica mai insemnata).Intr-o astfel de situatie, avocatul poate apela la expertizele extrajudiciare care, desi nu au prin ele insele o valoare probatorie decisiva, pot crea o pozitie procesuala favorabila partii reprezentate, intrucat, pe de o parte, clientul dobandeste deja o configurare a punctelor tari si/sau a punctelor slabe ale cauzei (puncte tari sau slabe din perspectiva tehnica), iar instanta are, de la bun inceput, un punct de vedere tehnic care, ulterior, va fi (sau nu) confirmat de concluziile expertizei judiciare.

Prin urmare, dincolo de valoarea probatorie a expertizei extrajudiciare, a pleca intr-un litigiu cu un punct de vedere tehnic adaptat si profesionist creeaza un plus in calitatea reprezentarii. Chiar daca punctul de vedere tehnic nu este favorabil clientului, urmare a intocmirii raportului de expertiza extrajudiciara, clientul dobandeste prefigurarea punctelor tehnice nevralgice si dobandeste o intelegere mai buna a motivelor pentru care sansele sale de castig si/sau de pierdere a litigiului sunt afectate de aspectele tehnice ale cauzei. De asemenea, intelegerea punctelor nevralgice, ajuta si la conturarea mai buna a argumentelor de fapt si de drept, avand niste limite mai clare, pana unde poti merge cu motivarea.

Astfel, chiar si in masura in care urmare a analizei tehnice clientul decide a nu merge mai departe prin initierea litigiului, intelegerea aspectelor problematicepoate ajuta clientul in activitatea sa ulterioara.

In stransa legatura cu cele de mai sus, apreciem ca avocatul nu poate fi pur si simplu reprezentantul clientului in cadrul unui litigiu, ci el va trebui sa traga niste concluzii in urma carora clientul sa fie mai bine pozitionat in relatia cu partenerii sai de business si mai bine asistat pe viitor.

Astfel, in masura in care la momentul initierii sau in cursul unui litigiu se sesizeaza existenta unor clauze prejudiciabile clientului in contractele incheiate de catre client in cursul desfasurarii activitatii – clauze care sunt neclare ori care ar putea fi adaptate in interesul clientului, pentru viitor - apreciem ca asistenta si reprezentarea corespunzatoare a clientului impun ca aceste slabiciuni contractuale sa fie sesizate clientului, iar acesta sa fie consiliat cu privire la necesitatea regandirii unor clauze contractuale. De aceea, colaborarea avocatului litigant cu colegi din alte departamente, pentru a se asigura, pentru viitor, o mai buna pozitie a clientului in cazul unor dispute ulterioare, este, in opinia noastra, deosebit de importanta.

In acest context este de punctat si proactivitatea si gandirea constructiva de care trebuie sa dea dovada avocatul, deoarece de multe ori, intr-un litigiu devin observabile punctele slabe ale asistentei clientului in faze anterioare (de exemplu, cu ocazia incheierii unui contract), puncte slabe care, odata constatate, trebuie corectate pentru viitor, spre a se asigura o pozitie mai buna clientului in orice potential diferend.

Prin urmare, momentul preluarii unui mandat este important din mai multe perspective, cu cat analiza scriptica si juridica a situatiei clientului este mai aprofundata, cu atat asistenta si reprezentarea clientului in cadrul litigiului, dar si ulterior, putand fi mai eficienta (mai calitativa). Asadar, situatia nu trebuie privita limitativ, strict din perspectiva rezultatului procesual in diferendumul existent, ci trebuie avute in vedere si eventualele avantaje pe care i le poti aduce clientului tau pentru viitor, prin semnalarea problemelor si a posibilelor solutii.

4. Solutionarea litigiului in instanta este cea mai buna optiune pentru client?

Ca un al treilea aspect, consideram ca onestitatea profesionala este determinanta in dezvoltarea acelei relatii de incredere, a acelei cunoasteri mai profunde a clientului (care merge si in sens invers, adica de la client catre avocat).

Astfel, in masura in care dupa realizarea analizei de la momentul purtarii discutiilor privind preluarea mandatului, avocatul constata ca sansele de castig in cadrul litigiului sunt reduse, consideram ca onestitatea profesionala ar trebui sa determine avocatul  in a explica clientului slabiciunile pe care apararea sa le prezinta, impreuna cu posibilele remedii ale situatiei pentru viitor (prin mecanisme contractuale specifice, traininguri/cursuri de instruire a personalului, informarea prin modalitatea de tinere a diverselor evidente si de stocare a inscrisurilor). Printr-o astfel de abordare constructiva in relatia avocat client, dar cu efecte patrimoniale imediat negative pentru avocat (neincasarea onorariului), se castiga increderea clientului, ceea ce poate aduce beneficii pe termen lung. Atunci cand pornesti un litigiu sau starui intr-un litigiu cu sanse de succes scazute, trebuie sa ai in vedere costurile pe care clientul le face cu onorariul pentru reprezentare, taxa judiciara de timbru, eventualul onorariu al expertului si cheltuielile de judecata ale partii adverse, pe care poti fi obligat sa le suporti in tot sau in parte.

De asemenea, dincolo de predispozitia avocatului catre disputa, este important ca in acele cazuri in care stingerea amiabila a disputei ar aduce beneficii mai importante decat solutionarea litigiului in instanta, sa se prezinte clientului posibilitatea incheierii unei tranzactii cu partea adversa. Tranzactia ar putea fi o solutie, in special in acele litigii cum ar fi cele din domenii mai formaliste –acela al dreptului muncii, de exemplu – in ipoteza in care slabiciunile situatiei juridice a clientului sunt usor de observat si greu de contracarat sau atunci cand exista o serie de recunoasteri scrise din partea clientului tau, care ar putea avantaja partea adversa in proces. Tranzactia, poate fi "rusinoasa" la prima vedere, dar cateodata este mai sanatoasa. Ceea ce este important de retinut este faptul ca negocierea si redactarea tranzactiei reprezinta un pas foarte important, astfel ca trebuie avuta in vedere redactarea sa in conditii cat mai favorabile clientului (clauze de confidentialitate, clauze penale, reglementarea mecanismului de solutionare a litigiului in instanta).

Desigur, si in cea dintai, si in cea de-a doua ipoteza, avocatul pierde un mandat, insa castiga increderea clientului pe termen lung, clientul dobandind intelegerea faptului ca acest avocat este, mai degraba, interesat de solutionarea problemei litigioase in mod eficient si in conformitate cu interesul sau, decat de perceperea unui onorariu de reprezentare pentru un viitor litigiu care se prefigureaza a fi pierdut din start (in raport de situatia juridica si de circumstantele cauzei).

De asemenea, au fost situatii, sa le spunem intermediare, in care, in calitate de reprezentant al paratului am sfatuit clientul sa achieseze la anumite capete de cerere, cu privire la care era limpede ca nu avem nicio sansa de reusita si sa continuam judecata exclusiv cu privire la anumite capete de cerere, fata de care aveam anumite argumente, discutabile, dar macar puteam combate cumva pozitia reclamantului.

Prin urmare, onestitatea in prezentarea sanselor de castig si de pierdere (atunci cand ele pot fi evaluate fara mari dificultati), respectiv, prezentarea de variante alternative la solutionarea litigiului in instanta, consolideaza increderea intre client si avocat. Astfel, clientul trebuie perceput ca un partener pe termen lung iar relatia cu acesta nu trebuie condusa strict dupa principii de business si din dorinta de a realiza venituri in prezent, ci trebuie avuta in vedere verticalitatea si loialitatea de care trebuie sa dea dovada avocatul fata de interesul clientului.

5. Sa facem mai multe pentru a deveni acel avocat care genereaza cauzele ce constituie premise ale succesului!

Experienta noastra in instanta arata faptul ca, in esenta, castigarea unui litigiu nu presupune secrete la care numai initiatii sa aiba acces.

In opinia noastra, dincolo de diligenta ireprosabila pe care avocatul trebuie sa o manifeste inca de la momentul initierii discutiilor cu privire la preluarea mandatului de reprezentare, ingredientele pe care avocatul le poate aduce pentru succesul dosarului sunt unele simple.

In acest sens, apreciem ca acel element esential, prin care avocatul asigura clientului sansele de reusita in cadrul litigiului, este si cel mai lesne de presupus – anume, cunoasterea temeinica a dosarului. A avea pretentia obtinerii unei solutii favorabile in lipsa cunoasterii in amanunt a dosarului este, in opinia noastra, o dovada de amatorism in avocatura. Si tot in opinia noastra, a fi calificat ca neprofesionist este o mai mare insulta decat multe altele. 

Dincolo de cunoasterea temeinica a dosarului, urmarirea atenta a fiecarei evolutii din dosar, de exemplu, la momentul administrarii probatoriului (urmarirea atenta a stadiului expertizelor, a inscrisurilor depuse de partea adversa, etc.) si initierea de discutii, respectiv, atentionarea instantei cu privire la aspectele relevante in asigurarea apararii din perspectiva administrarii probatoriului, colaborarea cu expertii-parte si sincronizarea care sa permita formularea de obiectiuni pertinente si profesioniste, sunt absolut necesare in gestionarea unui dosar, care se vrea a fi castigat. De asemenea, formularea de scenarii si discutarea lor cu clientul este un pas foarte important, spre a obtine rezultatul dorit.

Iar cat priveste dezbaterile orale, pregatirea dosarului si schitarea concluziilor orale nu trebuie lasate in ultimele zile anterioare termenului de dezbateri. Astfel, spre exemplu, aspectele esentiale, care rezulta din administrarea probatoriului trebuie consemnate la cald. Cu cat imaginea de principiu a concluziilor are deja o anumita structura de principiu, inca din fazele initiale ale litigiului (in masura posibila, respectiv, daca probatoriul de administrat nu este intr-atat de complex incat sa nu permita schitarea cu titlu de principiu a unor concluzii), cu atat la momentul dezbaterilor avocatul va putea sustine cauza intr-o maniera mai convingatoare. De altfel, o astfel de pregatire etapizata a concluziilor, in decursul solutionarii cauzei, va face ca eventualele nelamuriri ale instantei, care ar putea fi ridicate cu ocazia concluziilor orale, sub forma de interpelari, sau eventualele contraargumente-surpriza ale adversarului sa poata fi dezlegate/contracarate cu succes.

Asadar, apreciem ca pentru avocat, confortul si comoditatea nu vor fi in masura sa asigure succesul unui litigiu si nici reusita profesionala pe termen lung, iar acela care este mai pregatit este cel care poate genera cauzele care sa conduca la castigarea litigiului. Avocatura de litigii nu este decat in mica masura o avocatura a geniului sau o avocatura a oratorului absolut, ci este o avocatura a muncii proactive, a atentiei angajate si a pregatirii sustinute a cauzei, in intreg cursul de solutionare a procesului.

Dincolo de munca sustinuta ar mai fi si prezenta de spirit si creativitatea, intrucat dreptul nu presupune exclusiv insusirea unei cantitati mari de informatii, iar gandirea analitica ar trebui completata cu creativitatea in identificarea celor mai bune solutii si spontaneitatea in a contracara anumite afirmatii nefavorabile pentru pozitia ta procesuala. Orisicum, aceste ingrediente vin insa pe baza mai sus mentionata, respectiv, pe fondul unei bune cunosteri a dosarului.

Apoi ar mai fi si abilitatile umane. Avocatul nu este doar un profesionist al dreptului, ci este si om, asa cum este si clientul, si judecatorul si adversarul. Dreptul nu e o stiinta abstracta, iar avocatii lucreaza cu si pentru oameni, astfel incat este necesar sa stie sa inteleaga oamenii, sa dezvolte relatii interumane, sa gandeasca anticipativ, sa fie empatic in anumite situatii.

Asadar, ingredientele pe care avocatul le poate aduce pentru succesul dosarului tin de o imbinare obligatorie a abilitatilor profesionale cu cele umane. Apoi, pentru a reusi pe termen lung si a-ti crea un nume in jurul acestei profesii este nevoie de foarte multa munca, disponibilitate, rabdare, curiozitate, spirit combativ, dar si empatie. 

6. Am gresit. Nu-i nimic! Unele lucruri se pot corecta pe parcurs.

Acesta este un subiect ce poate genera dezbateri infinite, dar vom incerca sa ne oprim strict asupra catorva aspecte punctuale, cu care ne-am confruntat recent.

O greseala  este aceea a neasumarii rolului profesional ce trebuie recunoscut avocatilor, fiindca acestia nu sunt un auxiliar al actului de justitie, ci parteneri indispensabili in orice proces. Asadar, desi se afla pe o pozitie diferita de cea a judecatorului, aceasta nu este inferioara sau secundara, deoarece avocatul este un partener al instantei in aflarea adevarului in cauza.

In acest sens, avocatii trebuie sa isi asume rolul de parteneri egali ai judecatorilor si sa participe realmente in construirea dosarului, administrarea probelor si lamurirea deplina a tuturor aspectelor, fara sa lase acesta misiune in sarcina instantei si sa astepte ulterior o solutie multumitoare.

Am discutat mai sus (si nu vom relua), despre faptul ca din punctul nostru de vedere nu este o strategie buna, nici pentru relatia cu clientul, nici pentru reputia profesionala formularea unor actiuni judiciare, care nu au nicio sansa. Ideea nu este sa incasezi onorariul de la client, ci sa reusesti sa obtii rezultate favoabile in instanta, care satisfac interesul clientului.

Sunt insa situatii in care cunosti anumite puncte nevralgice in sustinerea pozitiei tale si prin urmare alegi in mod deliberat sa faci o prezentare pe scurt sau pe sarite a situatiei de fapt, spre a nu atrage atentia asupra acelor evenimente care nu te avantajeaza, in speranta ca partea adversa, din varii motive, nu le va specula sau evidentia. Daca insa partea adversa este vigilentasi atinge acele puncte sensibile pentru pozitia clientului tai, atunci avem solutia raspunsului la intampinare, dar mai ales solutia modificarii cererii, prin adaugarea de petite subsidiare, spre exemplu. E adevarat ca formularea de noi capete de cerere presupune si timbrare, dar macar iti pastrezi sansele de admitere a cererii.

Un alt aspect de notat e acela cand o hotarare este in parte favorabila pentru clientul tau si nu esti sigur daca doresti sa deschizi calea unui apel/recurs sau atunci cand solutia pe fond este buna, insa motivarea nu te multumeste in tot. Intr-un astfel de caz, solutia o constituie apelul/recursul incident. Lasi adversarul sa decida daca contesta si in acest caz, daca se formuleaza cale de atac, ai posibitatea ca impreuna cu intampinarea la calea de atac sa formulezi si apel sau recurs incident.

In multe situatii o alta greseala tactica o constituie recurgerea la recuzarea completului. Desi aceasta ar trebui sa fie un remediu pentru situatiile in care judecatorul nu este impartial, din pacate, in practica, ea nu constituie un remediu, pentru ca sunt absolut excepionale situatiile in care cererile de recuzare sunt admise. Chiar si atunci cand acestea sunt perfect admisibile, sunt date solutii de respingere si astfel te intorci la acelasi complet, care ar putea manifesta un subiectivism si mai pronuntat, ca urmare a formularii cererii de recuzare, caci da, si judecatorii sunt oameni. Din practica, am remarcat ca intr-o astfel de situatie se poate obtine cel mult beneficiul formularii unei cerere de abtinere din partea judecatorului recuzat.

7. In loc de concluzie

Ghidati, in parte, de cele mai sus, dar si de alte principii si repere, echipa noastra formata din Raluca Adriana Constantin si Tudor Mihai Iorga, coordonati de Adriana Dobre a inregistrat un numar impresionant de litigii castigate, chiar si atunci cand situatia de fapt nu a fost favorabila clientului nostru sau atunci cand nu am avut, sa zicem, tot suportul din partea clientului. Asadar, chit ca gestionam mandate extrem de diferite, atat din perspectiva clientilor (societati internationale, companii romanesti sau persoane fizice), cat si din perspectiva problemelor de drept in discitie (raspundere contractuala, drept fiscal, dreptul muncii, drept societar, drept imobiliar, raspundere delictuala, contencios administrativ), rata noastra de succes este una impresionanta, de peste 90% din dosare.

Asadar, desi nu avem o bagheta magica si o carte cu formule pentru orice problema, avem o echipa de profesionisti foarte bine pregatiti, cu multa experienta si mai ales cu dedicatie si pasiune, care isi pun toata energia pentru a atinge rezultatul dorit. De asemenea, avem o viziune unitara si strategica dupa care ne ghidam, respectiv aceea, de a pune inainte de orice interesul clientului si de a gasi cele mai inovatoare cai spre a obtine rezultatul dorit. Acesta este echipa noastra vazuta cu si fara roba si crezul nostru profesional, care ne-a ajutat sa ajungem in punctul in care ne aflam astazi.

Inchidem cu aceste randuri, sperand ca am abordat si aspecte interesante, pentru ca dupa cum spuneam mai sus, subiectul acesta al succesului in domeniul avocaturii de litigii poate fi doar palpat si privit din anumite unghiuri in cateva pagini, fireste, fara a fi epuizat.

 



[1] "A Complete Guide to an Ancient Healing Art" – autor Diane Stein, Random House Inc. (2011).

[2] Citatul original, in limba engleza, este urmatorul "To plead a case in a court of law is also an effect. You must not have any ego during this effect by saying I have won the case. Effects will follow naturally, like flowing water. The water does not say I am going down."

[3] Corbu Corina Alina – Cuvant inainte, publicat in Revista Romana de Jurisprudenta, nr. 1 din 2020.

© Copyright Stratulat-Albulescu.ro 2023. Toate drepturile rezervate.